Articole

Ce să fac când copilul are un comportament opoziționist?

Una dintre cele mai frustrante situații pentru un părinte este aceea când copilul său refuză să asculte sau să coopereze în mod repetat. Este greu de gestionat comportamentul de tip opozant al copilului și de multe ori părintele simte că, orice ar face, nu reușește să fie auzit de copil. Sunt părinți care încearcă diferite tehnici sau recomandări și uneori reusesc să obțină cooperarea copilului pe termen scurt sau mediu, alți părinți folosesc metode autoritare și agresive și nu fac decât să întărească rezistența copilului.

Recomandarea mea este ca, atunci când simți ca ai ajuns la capătul puterii, să mergi la specialist. De ce? Pentru ca uneori parinții vin la psiholog când relația cu copilul este foarte tensionată sau erodată iar repararea ei necesită răbdare, implicare, constanță și reziliență din partea părinților- adică un efort susținut în a repara relația cu copilul și a dezvolta noi abilități de relaționare sănătoasă. Iar pentru toate acestea, părintele are nevoie de resurse interne, disponibilitate, de curiozitate și de răbdare care devin din ce în ce mai reduse pe măsură ce părintele tot încearcă și eșuează.

Care sunt caracteristicile unui copil opozant sau sfidător?

Voi enumera mai jos trăsăturile pe care le menționează literatura de specialitate:

  • Temperament reactiv intens;
  • Dispoziție afectivă și acțiuni negative și furioase;
  • Dificultăți legate de integrarea senzorială care conduc la disconfort fizic și iritare;
  • Dificultăți în descifrarea indiciilor sociale;
  • Empatie limitată sau redusă;
  • Judecată deficitară;
  • Lipsa cooperării.

Un copil sfidător simte nevoia să se protejeze de lumea înconjurătoare pentru că fie se simte iritat fie se simte copleșit de ce se întâmplă în jurul lui. O modalitate prin care el încearcă să facă față atunci când se simte invadat de lume este prin a controla. El poate refuza să facă ceea ce i se cere sau poate refuza cerințele unor anumite persoane. Sunt situații când copilul insistă să i se facă pe plac și reactionează în mod agresiv pentru a obține ceea ce dorește. Iar atunci când nu obține ce vrea devine furios, iritat și reactiv.
Înainte de a folosi orice tehnică, este important să înțelegi care ar fi cauza acestui tip de comportament.

De multe ori am auzit în cabinet “Ce fac?” “Cum să procedez?” “Ce recomandați?”. Însă cred că inainte de a aplica o tehnică este important să înțelegi cauza. Cauzele pot fi multiple și diverse. Spre exemplu, copilul poate avea un temperament puternic și reactiv iar în situația aceasta parintele își poate ajuta copilul folosind tehnici de învățare a autoreglării sau de dezvoltare a empatiei sau de control al furiei. De asemenea, pot exista cauze ce țin de mediu, de dinamica familiei, de atașamentul față de părinte, de școală, etc. Indiferent de situație discutia cu un specialist te poate ajuta să alegi tehnica care se potrivește cel mai bine atât situației cât și ție ca părinte.

Tehnica Validării

Tehnica validării este o tehnică care se poate folosi atât cu copii cât și cu adulți, într-o variantă ușor adaptată. Am ales aceasta tehnică pentru că o poți folosi ușor și efectele ei sunt vizibile pe loc dacă o aplici așa cum se recomandă. Mai mult, copiii au nevoie de validarea parinților pentru a își dezvolta încrederea în sine și a-și înțelege emoțiile și trăirile.
Este important ca părintele să fie de partea copilului, să cunoască și să scoată în evidență punctele forte ale copilului. Validarea înseamnă să îi arăți copilului ce face bine, că ai încredere în el și că înțelegi ceea ce simte.

Cum să validezi copilul?

  1. Identifică un lucru bun, favorabil în fiecare situație. Poate fi intenția copilului, efortul lui, felul în care a gândit, comportamentul.
  2. Validează, numește ceea ce simte copilul tău. Este important să accepți că uneori copilul simte diferit de tine iar prin validarea lui îi arăți că îi accepți autenticitatea. Dacă îi validezi emoția mai întâi, poti discuta mai târziu despre ceea ce s-a întâmplat și ce ar putea face diferit. Validarea emoțiilor îl ajută pe copil să se liniștească.
  3. Vorbește clar și direct cu copilul. Nu folosi cuvinte mari care reflectă atitudinea ta critică cum ar fi: responsabilitate, disciplina, matur, adecvat.
  4. Fii disponibil pentru copil când vrea el să vorbească și nu îi ține morală când este închis și nu te poate asculta. Dacă vei intra într-un mod de părinte critic, nu vei face decât să întărești rezistența lui și să sabotezi relația cu el.
  5. Ascultă! Repetă cuvintele copilului pentru a-i arăta că îl asculți și îl auzi. Mesajul care va ajunge la copil va fi “mami, tati mă aude, sunt important pentru el/ea”.
  6. Normalizează situația, vorbește despre experiențele similare pe care tu ca părinte le-ai întâlnit și despre felul în care tu le-ai gestionat. “Știu cât de greu îți este să nu fii invitat la ziua de naștere a colegului tău. Este normal să te simți exclus și trist, și eu m-am simțit la fel când nu am fost invitat la ziua prietenului meu.”
  7. Acceptare totală. Nu ține morală copilului și nu îl critica. Este important să ții cont de nivelul de dezvoltare al copilului și de faptul că el nu poate înțelege o situație așa cum o înțelegi tu ca adult. Scopul este ca el să se gândească la consecințe și la soluții.
  8. Nu amenința copilul, nu îl constrânge și nu îi da ultimatumuri.

Sursa:

Cum să fii un părinte eficient pentru copilul dificil. Manual pentru dezvoltarea abilităților parentale. ASCR
Copilul care îți dă de furcă. Stanley I. Greenspan & Jacqueline Salmon. Editura Trei

Vă las acest film scurt despre validare, despre importanța ei și de cât de mare nevoie avem de ea.
https://www.youtube.com/watch?v=Cbk980jV7Ao

Cum îmi ajut copilul să facă față unei pierderi grele?

National Alliance for Children’s Grief, o organizație non-profit din America, estimează că aproape 6 milioane de copii din America vor pierde un părinte sau o rudă până la vârsta de 18 ani.

Cum se manifestă doliul la copii și cum îi pot ajuta părinții

Cum îmi ajut copilul să facă față unei pierderi grele?

Manifestarea doliului la bebeluși și la copiii mici (0-3 ani) poate include:

  • Plâns excesiv, iritabilitate și dependență crescută
  • Tulburări de somn și pierderea apetitului
  • Verbalizarea repetată a ceea ce s-a întâmplat
  • Pierderea vorbirii
  • Retragere socială
  • Întârziere în dezvoltare
  • Încercarea repetată de a întelege natura permanentă a morții
  • Solicitatea repetată de a vorbi despre ceea ce s-a întâmplat
  • Tristețe, frică

Cum poți ajuta copilul:

  • Păstrează rutina și oferă-i mai multă atenție și susținere copilului,
  • Alină-i stresul prin atingeri fizice și afecțiune,
  • Fii înțelegător și răbdător față de nevoia copilui de mai multă atenție și siguranță
  • Ajută copilul să menționă o legătură cu cel drag spunandu-i o poveste sau printr-o fotografie la vedere

Manifestarea doliului la preșcolari (3-6 ani) poate include:

  • Tulburări ale somnului
  • Anxietate de separare
  • Regresie
  • Plâns excesiv și izbucniri emoționale
  • Căutarea persoanei/animalului de companie care a decedat și adresarea întrebărilor
  • Somatizări
  • Tantrumuri

Cum poți ajuta copilul:

  • Îl încurajezi să-ți exprime trăirile în joc, desenând sau spunând povești împreună
  • Îi oferi reasigurări- este important ca el să se simtă în siguranță și îi explici ce înseamnă moartea într-un limbaj simplu și sincer
  • Menții obiceiurile și rutina
  • Îl alini și îl susții emoțional când are nevoie
  • Păstrezi amintirea persoanei care a decedat prin a spune povești, a pune fotografii în ramă sau prin a marca ziua lui/ei de naștere

La vârsta aceasta copiii înțeleg că moartea este permanentă și pot adresa întrebări la care poate îți este greu să răspunzi- este important să i se răspundă întrebărilor într-un limbaj simplu și accesibil pentru a-l ajuta să proceseze pierderea. Totodată, este important să urmărești jocul copilului sau să te joci cu el mai mult pentru a vedea ce pune în act- poți înțelege mai bine ce se întâmplă cu el dacă te uiți la felul în care se joacă.

Manifestarea doliului la școlari (6-12 ani) poate include:

  • Emoții intense ca tristețe, furie anxietata sau vinovăție
  • Anxietate de separare
  • Retragere socială
  • Pierderea apetitului
  • Dificultăți de concentrare
  • Somatizări - dureri de cap sau de stomac cauzate de stres
  • Curiozități și întrebări despre viața de apoi.

Cum poți ajuta copilul:

  • Încurajează comunicarea deschisă și validează-i emoțiile fără a-l judeca
  • Pune în cuvinte emoțiile și modelează o exprimare emoțională sănătoasă
  • Oferă-i variante pentru a-și exprima trăirile prin muzică, artă sau într-un jurnal
  • Încurajează activitatea fizică (mișcarea) și relaxarea
  • Ajută-l să păstreze legăturile cu prietenii și membrii familiei care îl pot susține
  • Propune-i să înceapă un proces terapeutic pentru a procesa pierderea și impactul ei asupra lui și a familiei.

Sursa: American Psychological Association. (2024, March 21). Nurturing children through grief, with help from Elmo and his cousin, Jesse. https://www.apa.org/topics/grief/nurturing-children-grief.