Articole

Ce spun studiile despre psihoterapie, eficiența și beneficiile psihoterapiei

  • Persoanele care fac psihoterapie au o ameliorare a simptomatologiei și funcționează mai bine în viața de zi cu zi.
  • Psihoterapia reduce nevoia de a apela la alte servicii medicale și îmbunătățește sănătatea pe termen lung.
  • Efectele psihoterapiei depășesc efectele multor tratamente.
  • Studii mari, meta-analitice și multi-site, au demostrat că psihoterapia reduce dizabilitatea, morbiditatea, mortalitatea, îmbunătățește funcționarea în domeniul profesional, și scade rata internării într-un spital psihiatric.
  • Psihoterapia ajută la dezvoltarea abilităților necesare în viață.
  • Rezultatele obținute în terapie tind să dureze mai mult decât tratamentele psihofarmacologice.
  • În cazul depresiei și anxietății studiile arată că medicația împreună cu psihoterapia sunt mai eficiente. Este de luat în considerare faptul că efectele psihoterapiei sunt comparabile cu sau chiar mai bune decât efectele medicației pentru aceleași tulburări.
  • Aproximativ 75% dintre cei care fac terapie au beneficii în urma procesului terapeutic.
  • Psihoterapia poate crea modificări și restructurări în creier în cazul celor cu tulburări mintale (depresie, tulburarea de panică, tulburarea de stres posttraumatic, etc).
  • În multe cazuri schimbările care au loc în creier în urma psihoterapiei sunt similare cu cele care apar în urma administrării medicației.
  • Psihoterapia crește reziliența și vei putea face față mai ușor provocărilor viitoare.
  • În cazul depresiei și anxietății terapia cognitiv-comportamentală are efecte de durată care reduc riscul apariției simptomelor chiar și după terminarea tratamentului.
  • Un studiu clasic a arătat că jumătate dintre pacienți au simțit îmbunătățiri după 8 ședințe de terapie și 75% dintre ei după 6 luni (cei cu simptomatologie moderată sau severă).
  • Terapia cognitiv-comportamentală (CBT), dialectic-comportamentală (DBT), terapia psihodinamică și cea interpersonală modifică funcțiile creierului în cazul pacienților care au depresie majoră, tulburare obsesiv-compulsivă, tulburare de panică, anxietate socială, fobii, tulburare de stres post-traumatic și tulburare de personalitate borderline.
  • În ceea ce privește eficacitatea terapiei cognitive la pacienții cu depresie majoră studiile au arătat că psihoterapia crește funcția prefrontală, care este implicată în controlul cognitiv, pe când antidepresivele acționează mai mult asupra amigdalei care are legătură mai mult cu emoțiile negative.
  • Terapia cognitiv comportamentală poate ajuta mai mult pacienții diagnosticați cu depresie și cu trăsături evitante accentuate.
  • Mai mult de 100 de studii empirice arată că o calitate bună a relației terapeutice (cooperarea și înțelegerea reciprocă între terapeut și client) corelează semnificativ cu rezultate favorabile în terapie.

Sursa:

American Psychological Association. (2012, August 9). Research shows psychotherapy is effective but underutilized [Press release]. https://www.apa.org/news/press/releases/2012/08/psychotherapy-effective

American Psychological Association. (2023, December 12). Understanding psychotherapy and how it works. https://www.apa.org/topics/psychotherapy/understanding

Seligman, M. E. P. (1995). The effectiveness of psychotherapy: The Consumer Reports study. American Psychologist, 50(12), 965–974

Karlsson, H. How Psychotherapy changes the Brain. Psychiatric Times. 2011.

Høglend P. Psychotherapy research: new findings and implications for training and practice. J Psychother Pract Res. 1999 Fall;8(4):257-63. PMID: 10523428; PMCID: PMC3330564.

Cum să dezarmezi criticul interior

Cum a apărut criticul interior?

Criticul interior a apărut în copilăria tipurie în momentele de socializare care au fost influențate de părinții tai. Părinții sau persoanele de atașament te-au învățat ce comportamente sunt acceptabile, periculoase, care sunt imorale, care sunt plăcute și care sunt enervante. Ei au făcut asta fie prin aprobarea comportamentelor permise fie prin pedepsirea celor care nu sunt acceptate.

Criticul interior

Iată ce face criticul tau interior:

  • îți face reproșuri
  • este nemulțumit de tine și de ceea ce faci tu
  • te critică, te denigrează, te atacă și te judecă
  • îți scade/subminează stima de sine
  • te face să crezi că nu ești suficient de bun, că este ceva în neregulă cu tine, că ești rău, că nu meriți, că nu poți
  • te învinovățește pentru ceea ce nu merge bine
  • te compară cu ceilalți, în negativ desigur sau în dezavantajul tau
  • îți scoate în evidență greșelile și le amplifică
  • îți exagerează vulnerabilitățile, slăbiciunile
  • induce vinovăție
  • îți accentuează anxietatea, depresia, lipsa de speranță.

De multe ori clienții îmi spun că vocea lor interioară critică este greu de combătut- și așa este în mare parte. De ce? Pentru că acest critic interior este o instanță de Parinte Critic care s-a format de mult, prin mesajele primite de la părinți, bunici și de la persoanele cu autoritate. Este atât de vehement și convingător încât de multe ori clienții cedează în fața lui și cred mesajele primite. O voce critică puternică este extrem de toxică. Îți afectează calitatea vieții, stare de bine și sănătatea mentală.

Cum să îi faci față criticului interior?

Este important să știi că pe măsură ce înveți să analizezi și să combați ceea ce îți spune criticul interior, puterea lui se va diminua și vei simți că tu deții controlul și nu el. Poate simți că el (sau ea, poate fi o voce critică interioară feminină) te domină și te controlează și că nu ai putere în fața lui/ei.

1. Fii pe fază când vine și ascultă ce îți spune

Pentru ca tu să începi să deții controlul, trebuie să îl auzi pe criticul interior atunci când vine. Îi poți da un nume pentru a fi mai ușor să îl identifici. De exemplu, Ce îți spune Dl.Persecutor atunci cand apare?

2. Observă in ce momente vine.

Poate sa vină când:

  • întâlnești pe cineva nou
  • faci o greșeală într-un anume context
  • te simți criticat(ă)
  • te simți atras(ă) sexual de altă persoană
  • te simți rănit(ă) sau cineva este furios pe tine
  • ai o discuție cu părinții sau cu o altă persoană care te dezaprobă.

De ce este important să știi exact când vine? Pentru a ști la ce să te aștepți de la el - această predictibilitate îți va oferi un avantaj și nu vei mai fi luat prin surprindere.

3. Demască-l

Următorul pas este să îl demaști sau să pui în cuvinte ceea ce face. Iată câteva exemple:

  • Încerci să mă forțezi să trăiesc după regulile cu care am crescut (cele ale părinților și nu ale mele din prezent).
  • Mă compari cu ceilalți (în negativ, desigur) tocmai ca eu să mă poziționez în extrema negativă în relație cu ceilalți.
  • Îmi vorbești urât la fel cum o făceau și părinții mei și eu am tendința să te cred la fel cum îi credeam și pe ei.
  • Pui presiune pe mine ca să fiu perfect/ă pentru că dacă fac totul bine și „perfect” pot să simt că sunt un om bun sau că sunt suficient de bun/ă.
  • Îmi spui să nu mai încerc să fac ceea ce îmi propun și astfel să nu mă îngrijorez că o dau în bară.
  • Îmi spui că ceilalți nu mă plac și că nu voi fi rănit/ă dacă mă resping.

O dată ce pui în cuvinte mesajele lui și dai jocurile pe față, el/ea devine mai puțin credibil.

4. Confruntă-l

Știu că pare ciudat să îi vorbești (în mintea ta) și să îl confrunți însă dacă vrei să îți imbunătățești stima de sine este nevoie să îi răspunzi. Este un exercițiu greu pentru că trebuie să respingi și să deaprobi toate mesajele negative din copilărie- mesaje vechi care au rulat în mintea ta mulți ani. Uneori criticul interior nu se oprește nici așa, trebuie să îți imaginezi și să vizualizezi niște metode de a-l opri (să îi pui bandă adezivă la gură). Este important să fii consecvent și să găsești metodele care funcționează pentru tine pentru a-l opri. În plus, așa începi să îți dezvolți acea voce sănătoasă sau instanța de adult sănătos care te susține și te încurajează.

5. Recunoaște și apreciază calitățile și punctele forte pe care le ai

Acest exercițiu te ajută să rămâi conectat cu lucrurile bune din interiorul tău și îți reamintește constant că ele există, sunt acolo. Trebuie doar să te uiți la ele și să le recunoști. Atunci când mesajele criticului interior sunt toxice, este important să îi răspunzi cu lucrurile bune pe care le faci și le ai.

Poți să îți faci o listă cu minim 5 calități pe care le ai sau lucruri pe care le faci bine- acest exercițiu funcționează dacă tu crezi în mod autentic în ele!

Dacă ai o stimă de sine foarte scăzută și îți este greu să identifici 5 calități- poți ruga o persoană în care ai încredere să îți spună calitățile pe care le vede la tine. Dacă tu le recunoști, le poți pune pe listă dacă nu, cautați altele. De exemplu: dacă soțul crede despre tine că ești iubitoare dar tu nu crezi asta despre tine, nu o treci pe listă.

Sursa:
Self-esteem- a proven program of cognitive techniques for assessing, improving and maintaing your self-esteem. Matthew Mckay, Ph.D. & Patrick Fanning, New Harbinger Publications, 2000.

Alte resurse:
https://www.youtube.com/watch?v=zZwj1RfUFtg
https://www.youtube.com/watch?v=20hYOeGC7qc&t=6s

Cum să te ajuți când ai mintea anxioasă?

“Nu ceea ce ți se întâmplă contează, ci felul cum reacționezi” Epictet. Ceea ce a spus Epictet cândva este ceea ce spunem și in cabinetul de terapie zilele acestea - felul în care gândești despre o situație influențează ceea ce simți și felul în care te comporți.

Un pas pentru a reduce anxietatea este să observi gândurile care vin în anumite situații sau evenimente. Aceste gânduri sunt automate, par iraționale și apar în afara sferei de conștiință. Altfel spus, sunt niște gânduri automate, autosabotoare, fără o legătură cu realitatea. În limbajul de specialitate ele se numesc distorsiuni cognitive și se asociază cu anxietatea.

“Nu ceea ce ți se întâmplă contează, ci felul cum reacționezi” Epictet.

Mai jos am selectat două dintre ele:

  • gândirea de tip alb-negru – abordarea este “totul-sau-nimic”, “ori-ori”. Atunci când vezi totul în alb sau negru omiți nuanțele de gri. De obicei, acolo unde există gândirea în extreme, există și un nivel de rigiditate mare și o probabilitate ridicată de a îți accentua anxietatea. Un exemplu ar fi “dacă nu iau examenul, îmi ratez viata”.
  • filtrarea negativă și ignorarea pozitivului- este tendința de a te concentra exclusiv asupra aspectelor negative chiar și atunci când cele pozitive sunt vizibile sau le depășesc pe cele negative. Un exemplu ar fi atunci cand în relația de cuplu te centrezi prea mult pe ceea ce nu îți place la partener/parteneră și nu te uiți la lucrurile bune pe care face în relație.

Ce poți face? Un exercițiu pe care îl folosesc în cabinet cu clienții este să țină un jurnal după modelul acesta:

  1. Evenimentul (Ce s-a întâmplat)- aici notezi ceea ce ți s-a întâmplat cu cât mai multe detalii, evenimentul activator sau declanșator, situația problematică.
  2. Gândul (ce am gândit)- ce gânduri au apărut. Job-ul minții este să gândească așa că oricât de ciudate sau iraționale ar fi gândurile, îți recomand să le notezi. O dată ce le vezi pe hârtie o să ai o înțelegere mai bună a lor și a ceea ce se întâmplă în mintea ta.
  3. Emoția (ce am simțit) - știu că uneori este greu să îți dai seama ce simți. Fie pentru că sunt mai multe emoții amestecate, fie pentru că nu știi încă să numești ceea ce simți. Poți începe cu emoțiile de bază: frica, tristețea, bucuria, dezgustul, furia, surprinderea.

Cu ce te ajută să faci acest exercitiu? Te ajută să devii mai conștient de gândurile și credințele tale și de felul în care ele te influențează. Și, o dată ce ele îți sunt cunoscute, îți va fi mai usor să identifici care este sursa anxietății tale și de unde vin trăirile tale.

Sursa: Cum să-ți controlezi anxietatea, Bret A. Moore, Editura Trei.