Articole

Ce spun studiile despre psihoterapie, eficiența și beneficiile psihoterapiei

  • Persoanele care fac psihoterapie au o ameliorare a simptomatologiei și funcționează mai bine în viața de zi cu zi.
  • Psihoterapia reduce nevoia de a apela la alte servicii medicale și îmbunătățește sănătatea pe termen lung.
  • Efectele psihoterapiei depășesc efectele multor tratamente.
  • Studii mari, meta-analitice și multi-site, au demostrat că psihoterapia reduce dizabilitatea, morbiditatea, mortalitatea, îmbunătățește funcționarea în domeniul profesional, și scade rata internării într-un spital psihiatric.
  • Psihoterapia ajută la dezvoltarea abilităților necesare în viață.
  • Rezultatele obținute în terapie tind să dureze mai mult decât tratamentele psihofarmacologice.
  • În cazul depresiei și anxietății studiile arată că medicația împreună cu psihoterapia sunt mai eficiente. Este de luat în considerare faptul că efectele psihoterapiei sunt comparabile cu sau chiar mai bune decât efectele medicației pentru aceleași tulburări.
  • Aproximativ 75% dintre cei care fac terapie au beneficii în urma procesului terapeutic.
  • Psihoterapia poate crea modificări și restructurări în creier în cazul celor cu tulburări mintale (depresie, tulburarea de panică, tulburarea de stres posttraumatic, etc).
  • În multe cazuri schimbările care au loc în creier în urma psihoterapiei sunt similare cu cele care apar în urma administrării medicației.
  • Psihoterapia crește reziliența și vei putea face față mai ușor provocărilor viitoare.
  • În cazul depresiei și anxietății terapia cognitiv-comportamentală are efecte de durată care reduc riscul apariției simptomelor chiar și după terminarea tratamentului.
  • Un studiu clasic a arătat că jumătate dintre pacienți au simțit îmbunătățiri după 8 ședințe de terapie și 75% dintre ei după 6 luni (cei cu simptomatologie moderată sau severă).
  • Terapia cognitiv-comportamentală (CBT), dialectic-comportamentală (DBT), terapia psihodinamică și cea interpersonală modifică funcțiile creierului în cazul pacienților care au depresie majoră, tulburare obsesiv-compulsivă, tulburare de panică, anxietate socială, fobii, tulburare de stres post-traumatic și tulburare de personalitate borderline.
  • În ceea ce privește eficacitatea terapiei cognitive la pacienții cu depresie majoră studiile au arătat că psihoterapia crește funcția prefrontală, care este implicată în controlul cognitiv, pe când antidepresivele acționează mai mult asupra amigdalei care are legătură mai mult cu emoțiile negative.
  • Terapia cognitiv comportamentală poate ajuta mai mult pacienții diagnosticați cu depresie și cu trăsături evitante accentuate.
  • Mai mult de 100 de studii empirice arată că o calitate bună a relației terapeutice (cooperarea și înțelegerea reciprocă între terapeut și client) corelează semnificativ cu rezultate favorabile în terapie.

Sursa:

American Psychological Association. (2012, August 9). Research shows psychotherapy is effective but underutilized [Press release]. https://www.apa.org/news/press/releases/2012/08/psychotherapy-effective

American Psychological Association. (2023, December 12). Understanding psychotherapy and how it works. https://www.apa.org/topics/psychotherapy/understanding

Seligman, M. E. P. (1995). The effectiveness of psychotherapy: The Consumer Reports study. American Psychologist, 50(12), 965–974

Karlsson, H. How Psychotherapy changes the Brain. Psychiatric Times. 2011.

Høglend P. Psychotherapy research: new findings and implications for training and practice. J Psychother Pract Res. 1999 Fall;8(4):257-63. PMID: 10523428; PMCID: PMC3330564.

Cum îmi ajut copilul să facă față unei pierderi grele?

National Alliance for Children’s Grief, o organizație non-profit din America, estimează că aproape 6 milioane de copii din America vor pierde un părinte sau o rudă până la vârsta de 18 ani.

Cum se manifestă doliul la copii și cum îi pot ajuta părinții

Cum îmi ajut copilul să facă față unei pierderi grele?

Manifestarea doliului la bebeluși și la copiii mici (0-3 ani) poate include:

  • Plâns excesiv, iritabilitate și dependență crescută
  • Tulburări de somn și pierderea apetitului
  • Verbalizarea repetată a ceea ce s-a întâmplat
  • Pierderea vorbirii
  • Retragere socială
  • Întârziere în dezvoltare
  • Încercarea repetată de a întelege natura permanentă a morții
  • Solicitatea repetată de a vorbi despre ceea ce s-a întâmplat
  • Tristețe, frică

Cum poți ajuta copilul:

  • Păstrează rutina și oferă-i mai multă atenție și susținere copilului,
  • Alină-i stresul prin atingeri fizice și afecțiune,
  • Fii înțelegător și răbdător față de nevoia copilui de mai multă atenție și siguranță
  • Ajută copilul să menționă o legătură cu cel drag spunandu-i o poveste sau printr-o fotografie la vedere

Manifestarea doliului la preșcolari (3-6 ani) poate include:

  • Tulburări ale somnului
  • Anxietate de separare
  • Regresie
  • Plâns excesiv și izbucniri emoționale
  • Căutarea persoanei/animalului de companie care a decedat și adresarea întrebărilor
  • Somatizări
  • Tantrumuri

Cum poți ajuta copilul:

  • Îl încurajezi să-ți exprime trăirile în joc, desenând sau spunând povești împreună
  • Îi oferi reasigurări- este important ca el să se simtă în siguranță și îi explici ce înseamnă moartea într-un limbaj simplu și sincer
  • Menții obiceiurile și rutina
  • Îl alini și îl susții emoțional când are nevoie
  • Păstrezi amintirea persoanei care a decedat prin a spune povești, a pune fotografii în ramă sau prin a marca ziua lui/ei de naștere

La vârsta aceasta copiii înțeleg că moartea este permanentă și pot adresa întrebări la care poate îți este greu să răspunzi- este important să i se răspundă întrebărilor într-un limbaj simplu și accesibil pentru a-l ajuta să proceseze pierderea. Totodată, este important să urmărești jocul copilului sau să te joci cu el mai mult pentru a vedea ce pune în act- poți înțelege mai bine ce se întâmplă cu el dacă te uiți la felul în care se joacă.

Manifestarea doliului la școlari (6-12 ani) poate include:

  • Emoții intense ca tristețe, furie anxietata sau vinovăție
  • Anxietate de separare
  • Retragere socială
  • Pierderea apetitului
  • Dificultăți de concentrare
  • Somatizări - dureri de cap sau de stomac cauzate de stres
  • Curiozități și întrebări despre viața de apoi.

Cum poți ajuta copilul:

  • Încurajează comunicarea deschisă și validează-i emoțiile fără a-l judeca
  • Pune în cuvinte emoțiile și modelează o exprimare emoțională sănătoasă
  • Oferă-i variante pentru a-și exprima trăirile prin muzică, artă sau într-un jurnal
  • Încurajează activitatea fizică (mișcarea) și relaxarea
  • Ajută-l să păstreze legăturile cu prietenii și membrii familiei care îl pot susține
  • Propune-i să înceapă un proces terapeutic pentru a procesa pierderea și impactul ei asupra lui și a familiei.

Sursa: American Psychological Association. (2024, March 21). Nurturing children through grief, with help from Elmo and his cousin, Jesse. https://www.apa.org/topics/grief/nurturing-children-grief.